Citesc stupefiat unele comentarii de la articolele publicate de Avocatnet.ro in ultima vreme. Sunt uimit de faptul ca din ce in ce mai multi romani aleg sa injure, fara sa schiteze macar o argumentare logica a parerii lor. Ne injuram de mii de ani, nu e nicio noutate acest fapt. Si totusi, in ultimii ani, romanii parca pun mai mult suflet in trivialitatile pe care le arunca in spatiul public. Nu caut explicatii, incerc doar sa-mi dau seama daca exista vreo luminita la capatul tunelului.
N-as vrea sa crezi ca generalizez, pentru ca nu e cazul. N-ai insa cum sa negi faptul ca societatea noastra, in ansamblul ei, e dominata de acest val de trivialitati si ura pe care il simtim in mai toate locurile pe unde mergem.
Stiu ca pare un cliseu, dar cliseul asta chiar e adevarat. Suntem intr-o farsa mai mult decat sinistra, in care cineva ne conduce instinctual printr-o tehnica proasta, dar eficace: "tehnica şo pe ei!". In trecut au fost "solutiile imorale", "322-ii", "oligarhii", "mogulii", "tonomatii", "psd-ii", "pnl-ii", "patricii", "voiculestii", "vantii", "grasii care stau in spinarea celor slabi", etc. Astazi, dusmanul e "moldoveanul care cerseste ajutorul statului la reconstruirea caselor" sau "ala care si-a pus casa in albia raului" si, mai nou, "functionarimea". Maine, e foarte posibil ca dusmanul sa fii tu. "Tu", nume generic pentru fiecare dintre noi, cei care incercam sa comunicam aici, poti fi identificat ca fiind veriga tampita a unui sistem perfect. "Din cauza ta nu merg lucrurile bine. Tu esti la baza rautatilor din sistem. Tu, tu si iar tu. Nu meriti nici macar sa ma uit la tine. Te injur imi doresc sa ti se intample ceva rau."
Incerc sa-mi dau seama cat de mult s-a cuibarit la sanul societatii noastre genul asta de ascultare caineasca a comenzii stapanului. Cineva ne asmute pe o victima si noi ne facem treaba. La alegerile trecute, ne-am impartit in doua tabere. Aia care l-au votat si aia care nu l-au votat. Dupa ce s-a anuntat rezultatul votului, ne-am dorit lucruri rele unii altora. Au trecut luni bune de atunci si ruptura devine din ce in ce mai evidenta. In loc sa ne ajutam unii pe altii, alegem sa ne largim si mai mult falia dintre noi si ... sa ne injuram. De mama, de tata, de sfinti si dumnezei, de toate organele existente si neexistente.
In timpul asta, apar tot mai multe marturii ale unor oameni care sunt depasiti de situatie. Ma gandesc spre exemplu la faptul ca jumatate din Romania e scufundata sub nivelul de subzistenta al "vietii la tara". Stiu textele la moda: "Sunt oameni lenesi. Nu vor sa munceasca. Agricultura geme de nevoia de zilieri si ei stau acasa". Asa o fi. Sunt multi lenesi la tara si unii chiar s-au nascut sub copac, asteptand sa le pice in gura fructe zemoase si gata curatate. Dar... chiar toti au problema asta? Eu cunosc si oameni care muncesc in fiecare zi: in padure, pe camp, etc. Oamenii pe care ii stiu eu au facut tot ce pot face cu instrumentele pe care le-au capatat la nastere si in viata lor de pana atunci. Pentru ca la noi la tara, unii inca le spun copiilor ca mersul la scoala e pentru prosti, ca ei trebuie sa munceasca sa ajute gospodaria si sa lase mersul la scoala. Tot la noi la tara, scolile sunt desfiintate si comasate, ruptura informationala e mai in floare ca oricand (nu degeaba sub 5% dintre romanii din mediul rural au acces la internet), iar faramitarea terenurilor face aproape imposibila obtinerea de foloase financiare de pe urma cultivarii pamantului. Nu vorbesc de subventii ori alte ajutoare de la stat, pentru ca ele sunt vazute ca un ajutor social si nu ca stimulente pentru o recolta mai buna. De ce? Habar n-am si nu e rolul meu sa judec asta. In fond, chiar de genul asta de judecati despre toti si toate ar trebui sa fugim.
Ce e de facut? In primul rand, trebuie sa acceptam realitatea. Sa intelegem ca acei oameni exista si ca au probleme reale. Sa ne dam seama ca, daca le-am activa talentul si puterea de munca, probabil ca am creste economia cat in anii de boom imobiliar. Sa le oferim sansa de a invata sa fie si altceva decat culegatori de fructe din padure ori someri disparuti din orice statistica de somaj.
Problema e, insa, ca in loc sa gasim solutii, noi preferam sa injuram. Preferam sa ii impartim pe toti oamenii aia de la tara in grupe sinistre de "lenesi", "idioti" ori "tarani" si sa le spunem ca trebuie sa depaseasca starea de inapoiere in care se afla. Fara sa ne gandim ca depasirea obstacolelor abstracte, asa cum sunt cele puse de societatea romaneasca moderna, se poate face doar daca omul are o bruma de educatie si de conectare la lumea reala. Care e solutia? Solutia vine din informare, iar informarea aduce dupa ea educatie, proces pe care nu-l impui unei societati nici intr-un an, nici in doi, ci de-a lungul unei generatii.
Suferim cu totii de o brambureala informationala si ne e greu sa intelegem ca altii nu inteleg nimic din tot ce ni se intampla. "Cum, nu poate intra pe internet sa afle ce acte ii sunt necesare pentru a accesa fonduri europene?" sau "Cum, n-are un copil / nepot care sa il ajute sa afle cum se acceseaza fondurile europene?". Eu am cazut in extaz cand agentiile judetene pentru plati in agricultura (nu stiu exact denumirea) le-au cerut proprietarilor de teren sa vina cu numarul parcelei scos dintr-un soft al agentiei accesibil pe net daca vor sa primeasca subventie. Serios? :) Eu, nepotul unuia dintre oamenii de mai sus, m-am chinuit 3 ore sa-mi dau seama cum se opera softul respectiv. Semn ca spusele Secretarului General al ONU, Koffi Annan, sunt mai actuale in Romania decat in Africa: "Cu internetul nu varuiesti scoli. Cu un computer nu rezolvi analfabetismul. Haideti mai intai sa le dam acelor oameni o pensula si un abecedar si mai apoi sa-i ridicam in era digitala".
In toata ameteala asta, noi facem ce zice sefu'. Adica injuram. Pentru ca autoritatile nu ne indeamna, din pacate, sa facem si altceva. Nu institutional si nici prin exemplul personal. In schimb, prefera sa-si rezolve crizele intime asmutindu-ne pe noi, oamenii de rand, unii impotriva celorlalti, pentru ca prinsi de scandalul asta sa ne ametim atat de tare incat sa uitam de ce ne injuram de fapt.
De aici si intrebarea mea, la care te rog sa raspunzi daca ai timp. Pe cine mai injuram astazi?
sursa: avocatnet.ro
N-as vrea sa crezi ca generalizez, pentru ca nu e cazul. N-ai insa cum sa negi faptul ca societatea noastra, in ansamblul ei, e dominata de acest val de trivialitati si ura pe care il simtim in mai toate locurile pe unde mergem.
Stiu ca pare un cliseu, dar cliseul asta chiar e adevarat. Suntem intr-o farsa mai mult decat sinistra, in care cineva ne conduce instinctual printr-o tehnica proasta, dar eficace: "tehnica şo pe ei!". In trecut au fost "solutiile imorale", "322-ii", "oligarhii", "mogulii", "tonomatii", "psd-ii", "pnl-ii", "patricii", "voiculestii", "vantii", "grasii care stau in spinarea celor slabi", etc. Astazi, dusmanul e "moldoveanul care cerseste ajutorul statului la reconstruirea caselor" sau "ala care si-a pus casa in albia raului" si, mai nou, "functionarimea". Maine, e foarte posibil ca dusmanul sa fii tu. "Tu", nume generic pentru fiecare dintre noi, cei care incercam sa comunicam aici, poti fi identificat ca fiind veriga tampita a unui sistem perfect. "Din cauza ta nu merg lucrurile bine. Tu esti la baza rautatilor din sistem. Tu, tu si iar tu. Nu meriti nici macar sa ma uit la tine. Te injur imi doresc sa ti se intample ceva rau."
Incerc sa-mi dau seama cat de mult s-a cuibarit la sanul societatii noastre genul asta de ascultare caineasca a comenzii stapanului. Cineva ne asmute pe o victima si noi ne facem treaba. La alegerile trecute, ne-am impartit in doua tabere. Aia care l-au votat si aia care nu l-au votat. Dupa ce s-a anuntat rezultatul votului, ne-am dorit lucruri rele unii altora. Au trecut luni bune de atunci si ruptura devine din ce in ce mai evidenta. In loc sa ne ajutam unii pe altii, alegem sa ne largim si mai mult falia dintre noi si ... sa ne injuram. De mama, de tata, de sfinti si dumnezei, de toate organele existente si neexistente.
In timpul asta, apar tot mai multe marturii ale unor oameni care sunt depasiti de situatie. Ma gandesc spre exemplu la faptul ca jumatate din Romania e scufundata sub nivelul de subzistenta al "vietii la tara". Stiu textele la moda: "Sunt oameni lenesi. Nu vor sa munceasca. Agricultura geme de nevoia de zilieri si ei stau acasa". Asa o fi. Sunt multi lenesi la tara si unii chiar s-au nascut sub copac, asteptand sa le pice in gura fructe zemoase si gata curatate. Dar... chiar toti au problema asta? Eu cunosc si oameni care muncesc in fiecare zi: in padure, pe camp, etc. Oamenii pe care ii stiu eu au facut tot ce pot face cu instrumentele pe care le-au capatat la nastere si in viata lor de pana atunci. Pentru ca la noi la tara, unii inca le spun copiilor ca mersul la scoala e pentru prosti, ca ei trebuie sa munceasca sa ajute gospodaria si sa lase mersul la scoala. Tot la noi la tara, scolile sunt desfiintate si comasate, ruptura informationala e mai in floare ca oricand (nu degeaba sub 5% dintre romanii din mediul rural au acces la internet), iar faramitarea terenurilor face aproape imposibila obtinerea de foloase financiare de pe urma cultivarii pamantului. Nu vorbesc de subventii ori alte ajutoare de la stat, pentru ca ele sunt vazute ca un ajutor social si nu ca stimulente pentru o recolta mai buna. De ce? Habar n-am si nu e rolul meu sa judec asta. In fond, chiar de genul asta de judecati despre toti si toate ar trebui sa fugim.
Ce e de facut? In primul rand, trebuie sa acceptam realitatea. Sa intelegem ca acei oameni exista si ca au probleme reale. Sa ne dam seama ca, daca le-am activa talentul si puterea de munca, probabil ca am creste economia cat in anii de boom imobiliar. Sa le oferim sansa de a invata sa fie si altceva decat culegatori de fructe din padure ori someri disparuti din orice statistica de somaj.
Problema e, insa, ca in loc sa gasim solutii, noi preferam sa injuram. Preferam sa ii impartim pe toti oamenii aia de la tara in grupe sinistre de "lenesi", "idioti" ori "tarani" si sa le spunem ca trebuie sa depaseasca starea de inapoiere in care se afla. Fara sa ne gandim ca depasirea obstacolelor abstracte, asa cum sunt cele puse de societatea romaneasca moderna, se poate face doar daca omul are o bruma de educatie si de conectare la lumea reala. Care e solutia? Solutia vine din informare, iar informarea aduce dupa ea educatie, proces pe care nu-l impui unei societati nici intr-un an, nici in doi, ci de-a lungul unei generatii.
Suferim cu totii de o brambureala informationala si ne e greu sa intelegem ca altii nu inteleg nimic din tot ce ni se intampla. "Cum, nu poate intra pe internet sa afle ce acte ii sunt necesare pentru a accesa fonduri europene?" sau "Cum, n-are un copil / nepot care sa il ajute sa afle cum se acceseaza fondurile europene?". Eu am cazut in extaz cand agentiile judetene pentru plati in agricultura (nu stiu exact denumirea) le-au cerut proprietarilor de teren sa vina cu numarul parcelei scos dintr-un soft al agentiei accesibil pe net daca vor sa primeasca subventie. Serios? :) Eu, nepotul unuia dintre oamenii de mai sus, m-am chinuit 3 ore sa-mi dau seama cum se opera softul respectiv. Semn ca spusele Secretarului General al ONU, Koffi Annan, sunt mai actuale in Romania decat in Africa: "Cu internetul nu varuiesti scoli. Cu un computer nu rezolvi analfabetismul. Haideti mai intai sa le dam acelor oameni o pensula si un abecedar si mai apoi sa-i ridicam in era digitala".
In toata ameteala asta, noi facem ce zice sefu'. Adica injuram. Pentru ca autoritatile nu ne indeamna, din pacate, sa facem si altceva. Nu institutional si nici prin exemplul personal. In schimb, prefera sa-si rezolve crizele intime asmutindu-ne pe noi, oamenii de rand, unii impotriva celorlalti, pentru ca prinsi de scandalul asta sa ne ametim atat de tare incat sa uitam de ce ne injuram de fapt.
De aici si intrebarea mea, la care te rog sa raspunzi daca ai timp. Pe cine mai injuram astazi?
sursa: avocatnet.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu