- comisar şef de penitenciare Constantin IONIŢOAIA, director al Direcţiei Inspecţie Penitenciară, în calitate de director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
- comisar şef de penitenciare Ioan ILEA, director al Penitenciarului Oradea, în calitate de director general adjunct al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
- comisar şef de penitenciare Gicu RUIU, director adjunct economico-administrativ la Penitenciarul Oradea, în calitate de director al Penitenciarului Oradea;
- comisar şef de penitenciare Constantin DUMITRU, şef serviciu logistică la Penitenciarul Gherla, în calitate de director al Direcţiei Inspecţie Penitenciară din Administraţia Naţională a Penitenciarelor;
- comisar de penitenciare Gheorghe SĂVESCU, director al Penitenciarului Drobeta Turnu Severin, în calitate de director al Penitenciarului Ploieşti;
- comisar de penitenciare Ion Florin ŞERPE, director al Centrului de reeducare Buziaş, în calitate de director al Penitenciarului Timişoara;
- comisar şef de penitenciare Dumitru CÎRJAN, director adjunct siguranţă şi regim penitenciar la Penitenciarul Satu Mare, în calitate de director al Penitenciarului Colibaşi
- comisar şef de penitenciare Gheorghe MAZILU, şef secţie deţinere interioară cu regim maximă siguranţă la Penitenciarul Craiova, în calitate de director al Penitenciarului Drobeta Turnu Severin;
- comisar şef de penitenciare Petru DOBRA, director adjunct siguranţă şi regim penitenciar la Penitenciarul Arad, se împuterniceşte în calitate de director al Penitenciarului Gherla, începând cu data de 01.07.2010. Decizie 459_2010 Atributii directori generali
vineri, 16 iulie 2010
Lista imputerniciţilor
Începând cu data de 16.07.2010 se împuternicesc în funcţie următorii directori:
miercuri, 14 iulie 2010
Persoanele prejudiciate de erorile magistratilor vor putea cere despagubiri statului
Romanii vor putea cere despagubiri statului pentru erorile judiciare comise de magistrati, potrivit unui proiect de lege elaborat de Ministerul Justitiei. Proiectul de act normativ vizeaza modificarea si completarea prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, precum si modificarea si completarea dispozitiilor Codului de procedura penala.
Persoana care a suferit un prejudiciu poate solicita statului repararea acestuia
Solutiile propuse prin proiect sunt menite sa asigure posibilitatea efectiva a justitiabilului de a solicita despagubiri statului in situatia in care a suferit un prejudiciu prin savarsirea unei erori judiciare, fara ca dreptul la despagubiri sa fie conditionat de stabilirea prealabila a vinovatiei judecatorului sau procurorului in producerea prejudiciului.
Stabilirea cazurilor care dau dreptul la repararea pagubei
In conceptia proiectului, cazurile care dau dreptul la repararea pagubei pentru erorile judiciare savarsite in procesele penale sunt circumstantiate expres de Codul de procedura penala.
Astfel, dreptul la despagubiri in procesele penale poate fi exercitat ca urmare a condamnarii pe nedrept sau in cazul privarii ori restrangerii de libertate in mod nelegal a unei persoane.
In ceea ce priveste exercitarea dreptului la despagubiri ca urmare a savarsirii unei erori judiciare in alte procese decat cele penale, proiectul prevede dreptul persoanei la repararea prejudiciului, care se poate exercita dupa solutionarea irevocabila a procesului si numai dupa constatarea savarsirii unei erori judiciare, stabilind, totodata, si dispozitii referitoare la competenta de solutionare a actiunii in regres si la termenul de prescriptie al acestui drept.
In acest context de reglementare, dreptul la despagubiri se naste ulterior epuizarii remediilor procedurale stabilite de lege care ar fi putut preintampina producerea prejudiciului sau care ar fi asigurat repararea acestuia.
Proiectul propune, totodata, instituirea unor dispozitii referitoare la scutirea de la plata taxelor de timbru si a timbrului judiciar pentru aceasta categorie de actiuni in justitie, urmarindu-se acordarea unor facilitati justitiabililor care au suferit un prejudiciu ca urmare a savarsirii unei erori judiciare.
Prin acest proiect se accentueaza principiul angajarii in subsidiar a raspunderii civile a judecatorului sau procurorului care si-a exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.
Prin urmare, astfel cum este statuat si prin dispozitiile art. 52 alin. (3) din Constitutie, statul – in calitate de administrator al desfasurarii activitatii sistemului judiciar, atat la nivel legislativ cat si la nivel functional si financiar – este responsabil de acoperirea prejudiciilor suferite prin comiterea unei erori judiciare savarsite prin exercitarea functiei cu rea credinta sau grava neglijenta de catre un procuror sau un judecator.
In acelasi timp, statul trebuie sa fie responsabil si pentru prejudiciile suferite de o persoana prin comiterea unei erori judiciare care nu este rezultatul exercitarii necorespunzatoare a atributiilor de serviciu de catre un judecator sau un procuror, prejudicii aduse justitiabililor prin functionarea defectuoasa a sistemului judiciar.
Cu privire la acest aspect, aratam ca rolul statului de garant al repararii prejudiciilor cauzate prin functionarea defectuoasa a sistemului judiciar este consacrat si in legislatia in materie a Statelor Membre ala Uniunii Europene (spre exemplu, in Franta statul raspunde pentru orice deficienta a sistemului judiciar caracterizata printr-un fapt sau o serie de fapte care arata incapacitatea sistemului public al justitiei sa indeplineasca misiunea cu care a fost investit, precum si pentru intarzierile excesive ale procedurilor judiciare; in Spania, statul este direct responsabil pentru functionarea anormala a sistemului judiciar, inclusiv prin prelungirea excesiva a duratei procedurilor; in Polonia, raspunderea pentru functionarea defectuoasa a justitiei revine statului; in Finlanda, statul este raspunzator pentru orice prejudiciu cauzat prin exercitarea necorespunzatoare a autoritatii statale).
Asigurarea independentei judecatorilor si procurorilor in exercitarea functiei
Reglementarea in materie va asigura un echilibru intre posibilitatea angajarii raspunderii materiale a judecatorului sau procurorului prin exercitarea de catre stat a actiunii in regres si garantarea independentei acestuia in exercitarea functiei, astfel incat acest instrument pus la dispozitia statului pentru recuperarea sumei platite persoanei prejudiciate cu titlu de despagubiri sa nu constituie un factor de presiune, de natura sa afecteze independenta si impartialitatea judecatorilor si procurorilor in exercitarea functiei.
Cazurile in care poate fi exercitata actiunea in regres a statului
Cat priveste actiunea in regres a statului, proiectul propune ca aceasta sa fie exercitata numai dupa repararea de catre stat a prejudiciului cauzat prin savarsirea unei erori judiciare, consacrandu-se astfel caracterul subsidiar al angajarii raspunderii materiale a judecatorului sau procurorului.
Totodata, actiunea in regres a statului poate fi exercitata numai in cazul in care judecatorul sau procurorul si-a exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta, excluzandu-se astfel situatiile in care magistratul ar putea fi actionat abuziv, fara a se fi constatat vinovatia acestuia in producerea prejudiciului.
Astfel, actiunea in regres a statului va avea ca temei stabilirea prealabila, prin hotarare definitiva, a raspunderii penale sau, dupa caz, a raspunderii disciplinare a judecatorului sau procurorului pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta.
Prin urmare, pentru angajarea raspunderii magistratului, nu este suficienta existenta unei erori judiciare cauzatoare de prejudicii, ci trebuie ca aceasta sa fie imputabila judecatorului sau procurorului, sa fie consecinta neindeplinirii ori indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor de serviciu, iar acest fapt sa fie constatat prin stabilirea raspunderii disciplinare sau penale a magistratului.
In vederea corelarii noilor solutii normative privind exercitarea actiunii in regres a statului cu celelalte dispozitii cuprinse in Legea nr. 303/2004 si avand in vedere faptul ca temeiul exercitarii actiunii in regres a statului il poate constitui stabilirea raspunderii disciplinare a magistratului, este necesara si completarea dispozitiilor art. 99 litera h) din actul normativ mentionat, prin introducerea ca abatere disciplinara a nerespectarii normelor de drept material in cadrul procedurilor judiciare.
Delimitarea conceptuala a notiunilor de „rea credinta” si „grava neglijenta”.
Potrivit Ministerului de Justitie, „in scopul imbunatatirii aplicarii procedurii de exercitare a actiunii in regres, este necesara o riguroasa delimitare conceptuala a notiunilor de „rea credinta” si „grava neglijenta”, accentuandu-se faptul ca raspunderea materiala a magistratului nu poate fi angajata decat in situatia savarsirii de catre acesta a unei fapte personale grave, facute cu intentia de a produce un prejudiciu, ori in cazul in care acesta, din culpa grava, a comis o eroare judiciara determinanta pentru producerea prejudiciului”
Asigurare de raspundere civila pentru judecatori si procurori
Proiectul contine dispozitii privind incheierea, pentru judecatori si procurori, a unor asigurari de raspundere civila pentru erorile judiciare savarsite din grava neglijenta, in conditiile ce vor fi stabilite ulterior intrarii in vigoare a noii reglementari, la nivel de hotarare a Guvernului.
Persoana care a suferit un prejudiciu poate solicita statului repararea acestuia
Solutiile propuse prin proiect sunt menite sa asigure posibilitatea efectiva a justitiabilului de a solicita despagubiri statului in situatia in care a suferit un prejudiciu prin savarsirea unei erori judiciare, fara ca dreptul la despagubiri sa fie conditionat de stabilirea prealabila a vinovatiei judecatorului sau procurorului in producerea prejudiciului.
Stabilirea cazurilor care dau dreptul la repararea pagubei
In conceptia proiectului, cazurile care dau dreptul la repararea pagubei pentru erorile judiciare savarsite in procesele penale sunt circumstantiate expres de Codul de procedura penala.
Astfel, dreptul la despagubiri in procesele penale poate fi exercitat ca urmare a condamnarii pe nedrept sau in cazul privarii ori restrangerii de libertate in mod nelegal a unei persoane.
In ceea ce priveste exercitarea dreptului la despagubiri ca urmare a savarsirii unei erori judiciare in alte procese decat cele penale, proiectul prevede dreptul persoanei la repararea prejudiciului, care se poate exercita dupa solutionarea irevocabila a procesului si numai dupa constatarea savarsirii unei erori judiciare, stabilind, totodata, si dispozitii referitoare la competenta de solutionare a actiunii in regres si la termenul de prescriptie al acestui drept.
In acest context de reglementare, dreptul la despagubiri se naste ulterior epuizarii remediilor procedurale stabilite de lege care ar fi putut preintampina producerea prejudiciului sau care ar fi asigurat repararea acestuia.
Proiectul propune, totodata, instituirea unor dispozitii referitoare la scutirea de la plata taxelor de timbru si a timbrului judiciar pentru aceasta categorie de actiuni in justitie, urmarindu-se acordarea unor facilitati justitiabililor care au suferit un prejudiciu ca urmare a savarsirii unei erori judiciare.
Prin acest proiect se accentueaza principiul angajarii in subsidiar a raspunderii civile a judecatorului sau procurorului care si-a exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.
Prin urmare, astfel cum este statuat si prin dispozitiile art. 52 alin. (3) din Constitutie, statul – in calitate de administrator al desfasurarii activitatii sistemului judiciar, atat la nivel legislativ cat si la nivel functional si financiar – este responsabil de acoperirea prejudiciilor suferite prin comiterea unei erori judiciare savarsite prin exercitarea functiei cu rea credinta sau grava neglijenta de catre un procuror sau un judecator.
In acelasi timp, statul trebuie sa fie responsabil si pentru prejudiciile suferite de o persoana prin comiterea unei erori judiciare care nu este rezultatul exercitarii necorespunzatoare a atributiilor de serviciu de catre un judecator sau un procuror, prejudicii aduse justitiabililor prin functionarea defectuoasa a sistemului judiciar.
Cu privire la acest aspect, aratam ca rolul statului de garant al repararii prejudiciilor cauzate prin functionarea defectuoasa a sistemului judiciar este consacrat si in legislatia in materie a Statelor Membre ala Uniunii Europene (spre exemplu, in Franta statul raspunde pentru orice deficienta a sistemului judiciar caracterizata printr-un fapt sau o serie de fapte care arata incapacitatea sistemului public al justitiei sa indeplineasca misiunea cu care a fost investit, precum si pentru intarzierile excesive ale procedurilor judiciare; in Spania, statul este direct responsabil pentru functionarea anormala a sistemului judiciar, inclusiv prin prelungirea excesiva a duratei procedurilor; in Polonia, raspunderea pentru functionarea defectuoasa a justitiei revine statului; in Finlanda, statul este raspunzator pentru orice prejudiciu cauzat prin exercitarea necorespunzatoare a autoritatii statale).
Asigurarea independentei judecatorilor si procurorilor in exercitarea functiei
Reglementarea in materie va asigura un echilibru intre posibilitatea angajarii raspunderii materiale a judecatorului sau procurorului prin exercitarea de catre stat a actiunii in regres si garantarea independentei acestuia in exercitarea functiei, astfel incat acest instrument pus la dispozitia statului pentru recuperarea sumei platite persoanei prejudiciate cu titlu de despagubiri sa nu constituie un factor de presiune, de natura sa afecteze independenta si impartialitatea judecatorilor si procurorilor in exercitarea functiei.
Cazurile in care poate fi exercitata actiunea in regres a statului
Cat priveste actiunea in regres a statului, proiectul propune ca aceasta sa fie exercitata numai dupa repararea de catre stat a prejudiciului cauzat prin savarsirea unei erori judiciare, consacrandu-se astfel caracterul subsidiar al angajarii raspunderii materiale a judecatorului sau procurorului.
Totodata, actiunea in regres a statului poate fi exercitata numai in cazul in care judecatorul sau procurorul si-a exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta, excluzandu-se astfel situatiile in care magistratul ar putea fi actionat abuziv, fara a se fi constatat vinovatia acestuia in producerea prejudiciului.
Astfel, actiunea in regres a statului va avea ca temei stabilirea prealabila, prin hotarare definitiva, a raspunderii penale sau, dupa caz, a raspunderii disciplinare a judecatorului sau procurorului pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta.
Prin urmare, pentru angajarea raspunderii magistratului, nu este suficienta existenta unei erori judiciare cauzatoare de prejudicii, ci trebuie ca aceasta sa fie imputabila judecatorului sau procurorului, sa fie consecinta neindeplinirii ori indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor de serviciu, iar acest fapt sa fie constatat prin stabilirea raspunderii disciplinare sau penale a magistratului.
In vederea corelarii noilor solutii normative privind exercitarea actiunii in regres a statului cu celelalte dispozitii cuprinse in Legea nr. 303/2004 si avand in vedere faptul ca temeiul exercitarii actiunii in regres a statului il poate constitui stabilirea raspunderii disciplinare a magistratului, este necesara si completarea dispozitiilor art. 99 litera h) din actul normativ mentionat, prin introducerea ca abatere disciplinara a nerespectarii normelor de drept material in cadrul procedurilor judiciare.
Delimitarea conceptuala a notiunilor de „rea credinta” si „grava neglijenta”.
Potrivit Ministerului de Justitie, „in scopul imbunatatirii aplicarii procedurii de exercitare a actiunii in regres, este necesara o riguroasa delimitare conceptuala a notiunilor de „rea credinta” si „grava neglijenta”, accentuandu-se faptul ca raspunderea materiala a magistratului nu poate fi angajata decat in situatia savarsirii de catre acesta a unei fapte personale grave, facute cu intentia de a produce un prejudiciu, ori in cazul in care acesta, din culpa grava, a comis o eroare judiciara determinanta pentru producerea prejudiciului”
Asigurare de raspundere civila pentru judecatori si procurori
Proiectul contine dispozitii privind incheierea, pentru judecatori si procurori, a unor asigurari de raspundere civila pentru erorile judiciare savarsite din grava neglijenta, in conditiile ce vor fi stabilite ulterior intrarii in vigoare a noii reglementari, la nivel de hotarare a Guvernului.
sursa: avocatnet.ro
sâmbătă, 10 iulie 2010
Pe cine mai injuram astazi?
Citesc stupefiat unele comentarii de la articolele publicate de Avocatnet.ro in ultima vreme. Sunt uimit de faptul ca din ce in ce mai multi romani aleg sa injure, fara sa schiteze macar o argumentare logica a parerii lor. Ne injuram de mii de ani, nu e nicio noutate acest fapt. Si totusi, in ultimii ani, romanii parca pun mai mult suflet in trivialitatile pe care le arunca in spatiul public. Nu caut explicatii, incerc doar sa-mi dau seama daca exista vreo luminita la capatul tunelului.
N-as vrea sa crezi ca generalizez, pentru ca nu e cazul. N-ai insa cum sa negi faptul ca societatea noastra, in ansamblul ei, e dominata de acest val de trivialitati si ura pe care il simtim in mai toate locurile pe unde mergem.
Stiu ca pare un cliseu, dar cliseul asta chiar e adevarat. Suntem intr-o farsa mai mult decat sinistra, in care cineva ne conduce instinctual printr-o tehnica proasta, dar eficace: "tehnica şo pe ei!". In trecut au fost "solutiile imorale", "322-ii", "oligarhii", "mogulii", "tonomatii", "psd-ii", "pnl-ii", "patricii", "voiculestii", "vantii", "grasii care stau in spinarea celor slabi", etc. Astazi, dusmanul e "moldoveanul care cerseste ajutorul statului la reconstruirea caselor" sau "ala care si-a pus casa in albia raului" si, mai nou, "functionarimea". Maine, e foarte posibil ca dusmanul sa fii tu. "Tu", nume generic pentru fiecare dintre noi, cei care incercam sa comunicam aici, poti fi identificat ca fiind veriga tampita a unui sistem perfect. "Din cauza ta nu merg lucrurile bine. Tu esti la baza rautatilor din sistem. Tu, tu si iar tu. Nu meriti nici macar sa ma uit la tine. Te injur imi doresc sa ti se intample ceva rau."
Incerc sa-mi dau seama cat de mult s-a cuibarit la sanul societatii noastre genul asta de ascultare caineasca a comenzii stapanului. Cineva ne asmute pe o victima si noi ne facem treaba. La alegerile trecute, ne-am impartit in doua tabere. Aia care l-au votat si aia care nu l-au votat. Dupa ce s-a anuntat rezultatul votului, ne-am dorit lucruri rele unii altora. Au trecut luni bune de atunci si ruptura devine din ce in ce mai evidenta. In loc sa ne ajutam unii pe altii, alegem sa ne largim si mai mult falia dintre noi si ... sa ne injuram. De mama, de tata, de sfinti si dumnezei, de toate organele existente si neexistente.
In timpul asta, apar tot mai multe marturii ale unor oameni care sunt depasiti de situatie. Ma gandesc spre exemplu la faptul ca jumatate din Romania e scufundata sub nivelul de subzistenta al "vietii la tara". Stiu textele la moda: "Sunt oameni lenesi. Nu vor sa munceasca. Agricultura geme de nevoia de zilieri si ei stau acasa". Asa o fi. Sunt multi lenesi la tara si unii chiar s-au nascut sub copac, asteptand sa le pice in gura fructe zemoase si gata curatate. Dar... chiar toti au problema asta? Eu cunosc si oameni care muncesc in fiecare zi: in padure, pe camp, etc. Oamenii pe care ii stiu eu au facut tot ce pot face cu instrumentele pe care le-au capatat la nastere si in viata lor de pana atunci. Pentru ca la noi la tara, unii inca le spun copiilor ca mersul la scoala e pentru prosti, ca ei trebuie sa munceasca sa ajute gospodaria si sa lase mersul la scoala. Tot la noi la tara, scolile sunt desfiintate si comasate, ruptura informationala e mai in floare ca oricand (nu degeaba sub 5% dintre romanii din mediul rural au acces la internet), iar faramitarea terenurilor face aproape imposibila obtinerea de foloase financiare de pe urma cultivarii pamantului. Nu vorbesc de subventii ori alte ajutoare de la stat, pentru ca ele sunt vazute ca un ajutor social si nu ca stimulente pentru o recolta mai buna. De ce? Habar n-am si nu e rolul meu sa judec asta. In fond, chiar de genul asta de judecati despre toti si toate ar trebui sa fugim.
Ce e de facut? In primul rand, trebuie sa acceptam realitatea. Sa intelegem ca acei oameni exista si ca au probleme reale. Sa ne dam seama ca, daca le-am activa talentul si puterea de munca, probabil ca am creste economia cat in anii de boom imobiliar. Sa le oferim sansa de a invata sa fie si altceva decat culegatori de fructe din padure ori someri disparuti din orice statistica de somaj.
Problema e, insa, ca in loc sa gasim solutii, noi preferam sa injuram. Preferam sa ii impartim pe toti oamenii aia de la tara in grupe sinistre de "lenesi", "idioti" ori "tarani" si sa le spunem ca trebuie sa depaseasca starea de inapoiere in care se afla. Fara sa ne gandim ca depasirea obstacolelor abstracte, asa cum sunt cele puse de societatea romaneasca moderna, se poate face doar daca omul are o bruma de educatie si de conectare la lumea reala. Care e solutia? Solutia vine din informare, iar informarea aduce dupa ea educatie, proces pe care nu-l impui unei societati nici intr-un an, nici in doi, ci de-a lungul unei generatii.
Suferim cu totii de o brambureala informationala si ne e greu sa intelegem ca altii nu inteleg nimic din tot ce ni se intampla. "Cum, nu poate intra pe internet sa afle ce acte ii sunt necesare pentru a accesa fonduri europene?" sau "Cum, n-are un copil / nepot care sa il ajute sa afle cum se acceseaza fondurile europene?". Eu am cazut in extaz cand agentiile judetene pentru plati in agricultura (nu stiu exact denumirea) le-au cerut proprietarilor de teren sa vina cu numarul parcelei scos dintr-un soft al agentiei accesibil pe net daca vor sa primeasca subventie. Serios? :) Eu, nepotul unuia dintre oamenii de mai sus, m-am chinuit 3 ore sa-mi dau seama cum se opera softul respectiv. Semn ca spusele Secretarului General al ONU, Koffi Annan, sunt mai actuale in Romania decat in Africa: "Cu internetul nu varuiesti scoli. Cu un computer nu rezolvi analfabetismul. Haideti mai intai sa le dam acelor oameni o pensula si un abecedar si mai apoi sa-i ridicam in era digitala".
In toata ameteala asta, noi facem ce zice sefu'. Adica injuram. Pentru ca autoritatile nu ne indeamna, din pacate, sa facem si altceva. Nu institutional si nici prin exemplul personal. In schimb, prefera sa-si rezolve crizele intime asmutindu-ne pe noi, oamenii de rand, unii impotriva celorlalti, pentru ca prinsi de scandalul asta sa ne ametim atat de tare incat sa uitam de ce ne injuram de fapt.
De aici si intrebarea mea, la care te rog sa raspunzi daca ai timp. Pe cine mai injuram astazi?
sursa: avocatnet.ro
N-as vrea sa crezi ca generalizez, pentru ca nu e cazul. N-ai insa cum sa negi faptul ca societatea noastra, in ansamblul ei, e dominata de acest val de trivialitati si ura pe care il simtim in mai toate locurile pe unde mergem.
Stiu ca pare un cliseu, dar cliseul asta chiar e adevarat. Suntem intr-o farsa mai mult decat sinistra, in care cineva ne conduce instinctual printr-o tehnica proasta, dar eficace: "tehnica şo pe ei!". In trecut au fost "solutiile imorale", "322-ii", "oligarhii", "mogulii", "tonomatii", "psd-ii", "pnl-ii", "patricii", "voiculestii", "vantii", "grasii care stau in spinarea celor slabi", etc. Astazi, dusmanul e "moldoveanul care cerseste ajutorul statului la reconstruirea caselor" sau "ala care si-a pus casa in albia raului" si, mai nou, "functionarimea". Maine, e foarte posibil ca dusmanul sa fii tu. "Tu", nume generic pentru fiecare dintre noi, cei care incercam sa comunicam aici, poti fi identificat ca fiind veriga tampita a unui sistem perfect. "Din cauza ta nu merg lucrurile bine. Tu esti la baza rautatilor din sistem. Tu, tu si iar tu. Nu meriti nici macar sa ma uit la tine. Te injur imi doresc sa ti se intample ceva rau."
Incerc sa-mi dau seama cat de mult s-a cuibarit la sanul societatii noastre genul asta de ascultare caineasca a comenzii stapanului. Cineva ne asmute pe o victima si noi ne facem treaba. La alegerile trecute, ne-am impartit in doua tabere. Aia care l-au votat si aia care nu l-au votat. Dupa ce s-a anuntat rezultatul votului, ne-am dorit lucruri rele unii altora. Au trecut luni bune de atunci si ruptura devine din ce in ce mai evidenta. In loc sa ne ajutam unii pe altii, alegem sa ne largim si mai mult falia dintre noi si ... sa ne injuram. De mama, de tata, de sfinti si dumnezei, de toate organele existente si neexistente.
In timpul asta, apar tot mai multe marturii ale unor oameni care sunt depasiti de situatie. Ma gandesc spre exemplu la faptul ca jumatate din Romania e scufundata sub nivelul de subzistenta al "vietii la tara". Stiu textele la moda: "Sunt oameni lenesi. Nu vor sa munceasca. Agricultura geme de nevoia de zilieri si ei stau acasa". Asa o fi. Sunt multi lenesi la tara si unii chiar s-au nascut sub copac, asteptand sa le pice in gura fructe zemoase si gata curatate. Dar... chiar toti au problema asta? Eu cunosc si oameni care muncesc in fiecare zi: in padure, pe camp, etc. Oamenii pe care ii stiu eu au facut tot ce pot face cu instrumentele pe care le-au capatat la nastere si in viata lor de pana atunci. Pentru ca la noi la tara, unii inca le spun copiilor ca mersul la scoala e pentru prosti, ca ei trebuie sa munceasca sa ajute gospodaria si sa lase mersul la scoala. Tot la noi la tara, scolile sunt desfiintate si comasate, ruptura informationala e mai in floare ca oricand (nu degeaba sub 5% dintre romanii din mediul rural au acces la internet), iar faramitarea terenurilor face aproape imposibila obtinerea de foloase financiare de pe urma cultivarii pamantului. Nu vorbesc de subventii ori alte ajutoare de la stat, pentru ca ele sunt vazute ca un ajutor social si nu ca stimulente pentru o recolta mai buna. De ce? Habar n-am si nu e rolul meu sa judec asta. In fond, chiar de genul asta de judecati despre toti si toate ar trebui sa fugim.
Ce e de facut? In primul rand, trebuie sa acceptam realitatea. Sa intelegem ca acei oameni exista si ca au probleme reale. Sa ne dam seama ca, daca le-am activa talentul si puterea de munca, probabil ca am creste economia cat in anii de boom imobiliar. Sa le oferim sansa de a invata sa fie si altceva decat culegatori de fructe din padure ori someri disparuti din orice statistica de somaj.
Problema e, insa, ca in loc sa gasim solutii, noi preferam sa injuram. Preferam sa ii impartim pe toti oamenii aia de la tara in grupe sinistre de "lenesi", "idioti" ori "tarani" si sa le spunem ca trebuie sa depaseasca starea de inapoiere in care se afla. Fara sa ne gandim ca depasirea obstacolelor abstracte, asa cum sunt cele puse de societatea romaneasca moderna, se poate face doar daca omul are o bruma de educatie si de conectare la lumea reala. Care e solutia? Solutia vine din informare, iar informarea aduce dupa ea educatie, proces pe care nu-l impui unei societati nici intr-un an, nici in doi, ci de-a lungul unei generatii.
Suferim cu totii de o brambureala informationala si ne e greu sa intelegem ca altii nu inteleg nimic din tot ce ni se intampla. "Cum, nu poate intra pe internet sa afle ce acte ii sunt necesare pentru a accesa fonduri europene?" sau "Cum, n-are un copil / nepot care sa il ajute sa afle cum se acceseaza fondurile europene?". Eu am cazut in extaz cand agentiile judetene pentru plati in agricultura (nu stiu exact denumirea) le-au cerut proprietarilor de teren sa vina cu numarul parcelei scos dintr-un soft al agentiei accesibil pe net daca vor sa primeasca subventie. Serios? :) Eu, nepotul unuia dintre oamenii de mai sus, m-am chinuit 3 ore sa-mi dau seama cum se opera softul respectiv. Semn ca spusele Secretarului General al ONU, Koffi Annan, sunt mai actuale in Romania decat in Africa: "Cu internetul nu varuiesti scoli. Cu un computer nu rezolvi analfabetismul. Haideti mai intai sa le dam acelor oameni o pensula si un abecedar si mai apoi sa-i ridicam in era digitala".
In toata ameteala asta, noi facem ce zice sefu'. Adica injuram. Pentru ca autoritatile nu ne indeamna, din pacate, sa facem si altceva. Nu institutional si nici prin exemplul personal. In schimb, prefera sa-si rezolve crizele intime asmutindu-ne pe noi, oamenii de rand, unii impotriva celorlalti, pentru ca prinsi de scandalul asta sa ne ametim atat de tare incat sa uitam de ce ne injuram de fapt.
De aici si intrebarea mea, la care te rog sa raspunzi daca ai timp. Pe cine mai injuram astazi?
sursa: avocatnet.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)