Citesc stupefiat unele comentarii de la articolele publicate de Avocatnet.ro in  ultima vreme. Sunt uimit de faptul ca din ce in ce mai multi romani aleg sa  injure, fara sa schiteze macar o argumentare logica a parerii lor. Ne injuram de  mii de ani, nu e nicio noutate acest fapt. Si totusi, in ultimii ani, romanii  parca pun mai mult suflet in trivialitatile pe care le arunca in spatiul public.  Nu caut explicatii, incerc doar sa-mi dau seama daca exista vreo luminita la  capatul tunelului.
N-as vrea sa crezi ca generalizez, pentru ca nu e cazul. N-ai insa cum sa negi  faptul ca societatea noastra, in ansamblul ei, e dominata de acest val de  trivialitati si ura pe care il simtim in mai toate locurile pe unde  mergem.
Stiu ca pare un cliseu, dar cliseul asta chiar e adevarat. Suntem  intr-o farsa mai mult decat sinistra, in care cineva ne conduce instinctual  printr-o tehnica proasta, dar eficace: "tehnica şo pe ei!". In  trecut au fost "solutiile imorale", "322-ii", "oligarhii", "mogulii",  "tonomatii", "psd-ii", "pnl-ii", "patricii", "voiculestii", "vantii", "grasii  care stau in spinarea celor slabi", etc. Astazi, dusmanul e "moldoveanul care  cerseste ajutorul statului la reconstruirea caselor" sau "ala care si-a pus casa  in albia raului" si, mai nou, "functionarimea". Maine, e foarte posibil ca  dusmanul sa fii tu. "Tu", nume generic pentru fiecare dintre noi, cei care  incercam sa comunicam aici, poti fi identificat ca fiind veriga tampita a unui  sistem perfect. "Din cauza ta nu merg lucrurile bine. Tu esti la baza rautatilor  din sistem. Tu, tu si iar tu. Nu meriti nici macar sa ma uit la tine. Te injur  imi doresc sa ti se intample ceva rau."
Incerc sa-mi dau seama cat de  mult s-a cuibarit la sanul societatii noastre genul asta de ascultare caineasca  a comenzii stapanului. Cineva ne asmute pe o victima si noi ne facem treaba. La  alegerile trecute, ne-am impartit in doua tabere. Aia care l-au votat si aia  care nu l-au votat. Dupa ce s-a anuntat rezultatul votului, ne-am dorit lucruri  rele unii altora. Au trecut luni bune de atunci si ruptura devine din ce in ce  mai evidenta. In loc sa ne ajutam unii pe altii, alegem sa ne largim si mai mult  falia dintre noi si ... sa ne injuram. De mama, de tata, de sfinti si dumnezei,  de toate organele existente si neexistente.
In timpul asta, apar tot mai  multe marturii ale unor oameni care sunt depasiti de situatie. Ma gandesc spre  exemplu la faptul ca jumatate din Romania e scufundata sub nivelul de  subzistenta al "vietii la tara". Stiu textele la moda: "Sunt oameni lenesi. Nu  vor sa munceasca. Agricultura geme de nevoia de zilieri si ei stau acasa". Asa o  fi. Sunt multi lenesi la tara si unii chiar s-au nascut sub copac, asteptand sa  le pice in gura fructe zemoase si gata curatate. Dar... chiar toti au problema  asta? Eu cunosc si oameni care muncesc in fiecare zi: in padure, pe camp, etc.  Oamenii pe care ii stiu eu au facut tot ce pot face cu instrumentele pe care  le-au capatat la nastere si in viata lor de pana atunci. Pentru ca la noi la  tara, unii inca le spun copiilor ca mersul la scoala e pentru prosti, ca ei  trebuie sa munceasca sa ajute gospodaria si sa lase mersul la scoala. Tot la noi  la tara, scolile sunt desfiintate si comasate, ruptura informationala e mai in  floare ca oricand (nu degeaba sub 5% dintre romanii din mediul rural au acces la  internet), iar faramitarea terenurilor face aproape imposibila obtinerea de  foloase financiare de pe urma cultivarii pamantului. Nu vorbesc de subventii ori  alte ajutoare de la stat, pentru ca ele sunt vazute ca un ajutor social si nu ca  stimulente pentru o recolta mai buna. De ce? Habar n-am si nu e rolul meu sa  judec asta. In fond, chiar de genul asta de judecati despre toti si toate ar  trebui sa fugim.
Ce e de facut? In primul rand, trebuie sa acceptam  realitatea. Sa intelegem ca acei oameni exista si ca au probleme reale. Sa ne  dam seama ca, daca le-am activa talentul si puterea de munca, probabil ca am  creste economia cat in anii de boom imobiliar. Sa le oferim sansa de a invata sa  fie si altceva decat culegatori de fructe din padure ori someri disparuti din  orice statistica de somaj.
Problema e, insa, ca in loc sa gasim solutii,  noi preferam sa injuram. Preferam sa ii impartim pe toti oamenii aia de la tara  in grupe sinistre de "lenesi", "idioti" ori "tarani" si sa le spunem ca trebuie  sa depaseasca starea de inapoiere in care se afla. Fara sa ne gandim ca  depasirea obstacolelor abstracte, asa cum sunt cele puse de societatea  romaneasca moderna, se poate face doar daca omul are o bruma de educatie si de  conectare la lumea reala. Care e solutia? Solutia vine din informare, iar  informarea aduce dupa ea educatie, proces pe care nu-l impui unei societati nici  intr-un an, nici in doi, ci de-a lungul unei generatii.
Suferim cu totii  de o brambureala informationala si ne e greu sa intelegem ca altii nu inteleg  nimic din tot ce ni se intampla. "Cum, nu poate intra pe internet sa afle ce  acte ii sunt necesare pentru a accesa fonduri europene?" sau "Cum, n-are un  copil / nepot care sa il ajute sa afle cum se acceseaza fondurile europene?". Eu  am cazut in extaz cand agentiile judetene pentru plati in agricultura (nu stiu  exact denumirea) le-au cerut proprietarilor de teren sa vina cu numarul parcelei  scos dintr-un soft al agentiei accesibil pe net daca vor sa primeasca subventie.  Serios? :) Eu, nepotul unuia dintre oamenii de mai sus, m-am chinuit 3 ore sa-mi  dau seama cum se opera softul respectiv. Semn ca spusele Secretarului General al  ONU, Koffi Annan, sunt mai actuale in Romania decat in Africa: "Cu internetul nu  varuiesti scoli. Cu un computer nu rezolvi analfabetismul. Haideti mai intai sa  le dam acelor oameni o pensula si un abecedar si mai apoi sa-i ridicam in era  digitala".
In toata ameteala asta, noi facem ce zice sefu'. Adica  injuram. Pentru ca autoritatile nu ne indeamna, din pacate, sa facem si altceva.  Nu institutional si nici prin exemplul personal. In schimb, prefera sa-si  rezolve crizele intime asmutindu-ne pe noi, oamenii de rand, unii impotriva  celorlalti, pentru ca prinsi de scandalul asta sa ne ametim atat de tare incat  sa uitam de ce ne injuram de fapt.
De aici si intrebarea mea, la  care te rog sa raspunzi daca ai timp. Pe cine mai injuram  astazi?
sursa: avocatnet.ro