Pagini

miercuri, 9 iunie 2010

Chiar de-s crizele nasoale...


În ediția electronică  a "săptămânalului scăpat de sub control" Kamikaze, a apărut o continuare a poveștii de la Pelendava:

Chiar de-s crizele nasoale, pușcăriașii au potoale. Nu ca pensionarii

"Ne dăm în gît și în fapt singuri: am ajutat pîrnăiașii patriei să nu moară de foame pe praful ăsta (în atenția deținuților dependenți: e vorba de praf bugetar, ieftin spre valoare zero, nu praf alb și scump). Admitem că nu ne e clar dacă asta intenționam, da’ așa a ieșit. Deci: săptămîna trecută scriam cum niște băieți situați doar întîmplător de partea greșită a gratiilor încearcă să le fure mîncarea de la gură celor aflați de partea fără cheie a acelorași gratii.
Metoda de furt consta falimentarea fermei penitenciarului craiovean Pelendava, apoi vinderea acesteia unor olteni șmecheri. Pentru ca falimentul să fie rapid, adjunctul ANP (Autoritatea Națională a Penitenciarelor), complice la măgărie, dispusese ca penitenciarele țărișoarei să nu mai cumpere direct de la Pelendava produse alimentare, ci să facă licitație pentru acestea. Or, asta însemna scoaterea din producție a fermei, care s-ar fi văzut concurată de tot felul de pile private de pe piață, că trebuie să mănîncă și gura șefilor de pușcării niște comisioane, nu?
Ei, și cînd își frecau falimentatorii mînuțele mai ceva ca pulanele de spatele deținuților, ne-am trezit noi să publicăm un articol pe tema asta.
Urmarea:
1) ANRMAP (Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice) a trimis adresă căre ANP... "

Continuarea AICI

1 comentarii:

Anonim spunea...

RESTITUIRI: Vlad Hogea, “Dictatura nulităţilor” (aprilie 2002)


Pe Pământ sunt două lucruri omniprezente: hidrogenul şi proştii. Nulităţile conduc mai peste tot, iar valorile au devenit neputincioase în faţa înfumuraţilor cu pretenţii de elite.

Puterea este plină de lepre care se descompun la lumina zilei şi, prin putrefacţia lor, infectează aerul odinioară curat şi sănătos al unei lumi în declin. Lipsa de caracter şi de substanţă – probată de cei care ne dirijează destinele – ar trebui, aparent, să ne contrarieze.

Dacă ne-am lua după regulile logicii şi normalităţii, firesc ar fi să avem conducători a căror statură morală să constituie un exemplu de verticalitate şi competenţă. Ce rectitudine să pretinzi, însă, de la nişte inşi care se târăsc ca melcii pe autostrada bunului-simţ?

Trebuie reprimată, fără întârziere, asocierea acestor nulităţi, minoritatea aceasta agresivă, aptă să-şi impună regimul dictatorial asupra majorităţii morale, care se refugiază în blazare şi tăcere culpabilă.

Faptul că nu reacţionează forţele curate şi merituoase, inexplicabila şi impardonabila fugă de responsabilitate a adevăratei elite naţionale, toate acestea fac pârtie stârpiturilor, impostorilor şi lichelelor.


<Jos cu nulitatea din fruntea voastra. Jos cu infractorul notoriu.